Un vis pe care mi lam amintit perfect

Eram cu prieteni in purgatoriu. Purgatoriul era un culoar foarte curat, cu gresie, una alba una neagra, ca si tabla de sah. Pe o parte erau ferestre alburii si blindate cu gratii stramte, pe cealalta erau celulele cu gratii in care sateam noi. Eram doar suflete. Si eram toti mici si arsi. Ca un bat de chibrit de 50 de cm,... ars. Dar nu puteam scapa printre gratiile unde aveai loc suficient. Toate chibriturile acestea tremurau, pentru ca din cand in cand statui enorme, negre, se miscau fara pasi, alunecand deasupra podelei de sah, perfect curata, si luau un un suflet din celula.Atunci iam spus chibritului de langa mine: "Trebuie sa scapam de aici". Si neam ridicat si aveam corpurile noastre. Nu stiu cum am trecut de gratii, dar neam trezit alergand cu disperare pe culoarele curate de sah. Scâârtz Scâârtz, faveam la fiecare colt de culoar. Si neam oprit putin in fata unei usi. Stiam ca acolo e scaparea. Stiam ca am ajuns acolo unde trebuia sa ajungem. Ca am nimerit iesirea din tot labirintul acela, din toata fuga aceea disperata.Am deschis usa si neam speriat. Era o camera goala, patrata. O camera care avea o singura gaura mica, patrata, in mijloc. Gaura aceea, in care puteai sati bagi mainile pana ti se inghesuiuiau coatele, neam dat seama inspaimantati, ca era scaparea noastra. Neam apropiat cu mare greu de ea, rasufland greu, incontinuu si sacadat. Dar stiam ca trebuia sa facem asta. Atunci am simtit cum tot corpul meu se rupe, cum toate coastele se frang. Cum toate oasele se rup si se disloca. Dar sa facut lumina brusc. Nu mai eram acolo!!!Eram pe un versant de munte plin de stanci mari care se terminau intrun lac. Nu neam uitat in sus. Eram vreo 7. Nu stiu de unde. Am vazut ca in jos, spre lac, este scaparea noastra. Coborand, julindune de stancile enorme si ascutite am auzit un mormait infiorator. Era un urs. Neam ascuns repede dupa stanci, care unde a putut, rasfirati, profitand ca vantul venea dinspre mormait. Asteptam toti inmarmuriti, tinandune respiratia de groaza. Insfarsit vedem. Vedem 3 ursi, nu unul. Si mergeau in doua labe. Au trecut usor printre stanci, pe langa noi.
Nu aveau nici o grija. Erau o femela, un mascul si cu puiul lor. Stiam sigur ca ne-au simtit mirosul. Trecusera printre noi doar. Neam ridicat atunci incet capetele toti de dupa stanci si iam urmarit cum coborau inspre lac. Erau foarte fericiti. Toti. Femela umbla linistita langa mascul, iar puiul mormaia de unul singur in spatele lor.Toti ii urmaream stupefiati cand au inceput sa paseasca pe luciul apei si sa mearga in continuare. Nimeni nu mai avea ceva de spus. Ne uitam pierduti la ursuletul mormaitor care ramasese in spate. Un mormait scurt, puternic al acestuia ne-a trezit si ne-am bagat visceral capetele dupa stanci, ridicandule imediat. Ursul se intoarce, iar ursuletul mic din spate ii arunca un telefon.